compuneri depre iarna

Magia iernii Este Ajunul Craciunului si ninge peste sat. Se aud, printre case, cantecele vantului de iarna.O cernere alba se lasa din vazduh, impodobind casele cu mantii albe, stralucitoare. Pomii s-auacoperit cu o panza alba.Pe deal, copiii se dau cu saniuta si fac oameni de zapada. Vlad, Maria si Doru construiesc animalede zapada. Deasupra norilor, Craiasa Zapezii danseaza, aruncand inspre Pamant stelute slipitoare.Din cer a cazut, pe un lac de diamant, un castel de zapada. Doamna Iarna a iesit din castel pecalesti de vijelii. Mainile lucioase ale iernii au inconjurat derdelusul copiilor. Formele de zapada auprins viata, uimindu-i pe copii. Acestia s-au jucat pana tarziu in noapte.Apoi, obositi, copiii au iesit de pe derdelus luandu-si la revedere de la formele de zapada, careincepusera sa zboare prin vazduh cu castelul de zapada.Tot satul a fost cuprins de o liniste adanca.
Este iarnă. FLuturii de cristal zboară prin văzduhul întunecat.Moş Crivăţ a ajuns pe meleagurile noastre împreună cu fiica sa. Copiii ei formează o mantiede argint.Micile petale de clopoţel ţes hainele copacilor cu fire de argint.Soarele palid se prevede printre norii cenuşii.Micii copliaşi se trag cu săniile pe coasta dealului alunecoasă . Sub picioarele lor scârţâiezăpada pufoasă.Odată cu venirea acestui anotimp minunat se apropie şi următoarele sărbători: Moş Neculai,Moş Crăciun – naşterea pruncului Sfânt şi trecerea la noul an.Copiii se bucură de acest anotimp care deschide sufletul oamenilor într-u alt an mai bun.A venit iarna.Acest anotimp este preferat de noi,toti copii pentru ca putem face tot felul denazdravanii in zapada.Toata natura este amortita,copacii sunt acoperiti de frumoasa mantiealba a iernii iar casele par sa aiba niste cercei de gheata.Intr-o zi,eu si sora mea ne-am ganditsa plecam la derdelus.Ne-am intrebat parintii,si ecestia,vazand ca este o zi numai buna demers ne-au dat voie.Ne-am inbracat bine si,ne-am gandit sa mai luam pe cineva cu noi.Cu o ziin urma,n-eam jucat cu o prietena si,i-am promis ca o vom lua si pe ea cu noi la derdelus.Asaca ne-am luat sania si am plecat la prietena noastra Mada.Ajunse la ea,aceasta a fost tarefericita sa ne vada si ne mai stand pe ganduri si-a luat sania si ne-a multumit de nenumarateori ca am chemat-o si pe ea.Am mers ceva vremepana la derdelus,unde ne-am facut multiprieteni.N-eam dat cu sania,dupa care am facut echipe de fete si baieti,si ne-am batut cuzapada.A urmat un frumos concurs cine face cel mai frumos om de zapada.Am ales juriul,si am inceput.dupa ce m terminat juriul a votat iar echipa noastra


Iarna a pornit prin munţi şi văi şi a îmbrăcat brazii şi pinii cu cojoace grele de zăpadă.Crăiasa iarnă poartă o rochie cusută cu ace de gheaţă şi împodobită cu steluţe argintii iar în cap poartă o cunună de steluţe argintii.Casele şi-au pus căciuli de blană albă.Copacii sunt ca nişte fantazme.Iarna a pictat flori de gheaţă pe geamuri. Se aud, printre case, cantecele vantului de iarna.O cernere alba se lasa din vazduh, impodobind casele cu mantii albe, stralucitoare. Pomii s-au acoperit cu o panza alba.
Pe deal, copiii se dau cu saniuta si fac oameni de zapada . Din cer a cazut, pe un lac de diamant, un castel de zapada. Doamna Iarna a iesit din castel pe calesti de vijelii. Mainile lucioase ale iernii au inconjurat derdelusul copiilor. Tot satul a fost cuprins de o liniste adanca."






Si voiosi mergeam prin parcul cu castani..si vedeam frunzele cazand,si,vedeam cum trece timpul.

Dar acum?Atmosfera e cu totul alta.Defapt..ar fi trebuit sa fie..Visam ca va fi o iarna lunga..foarte lunga..asa cum fusese anul trecut..

A fost o iarna grea,dar frumoasa..Parca inca mai simt mirosul de ger proaspat..si scartaitul omatului sub picioare.

Fulgii parca se jucau in zborul lor zglobiu.Copacii dantelati parca dansau si ei in zborul leganat al diminetii reci de iarna.

Era un peisaj de vis.Cristale sclipitoare parka iti luau ochii in jocul lor vessel si zburdalnic.Eram si noi intr-o zi cu saniuta..

Fusese o noapte lunga si a nins mult..As fi vrut sa ninga si azi tot asa.Se facuse un omat mare cat casa.

Campul era acoperit cu margaritare sclitoare.eu,marcela si marian ne-am gandit sa iesim san e imbujoram putin.Desi era putin ger,ne-am luat saniutele si am pornit pe derdelus.Acolo mai erau multi copii veseli,imbujorati si ei,dar foarte bucurosi.

Era minunat.Am facut un om de zapada,am alergat,am patinat pe lacul in care vara trecuta inotam si pescuiam,darn u ne-am sfiit nici acum;Marian a spart putin ghiata si a pescuit la copca..A prins ceva peste,asa ca ne-am potolit si foamea,si apoi ne-am continuat jocurile.

Ce zi superba a fost atunci.Si au mai fost multe .O luna a tinut asa,dupa care putin timp a mai durat si si-a facut aparitia discul rosu al soarelui.

Pe o parte ne bucuram-scapsem de hainele grele si de bocancii incarcati de zapada pe care abia ii mai caram.Dar..pe o parte ne parea rau..se termina vacanta de Craciun sin u mai aveam cum san e jucam.Ne intalneam tot mai rar si eram tot ma

Iarna.Din nou iarna s-a lăsat peste sat. Pomii sunt încărcaţi cu flori albe de nea căzute din înălţimile cerului.
Trei zile la rând au fluturat deasupra lumii florile albe, aşezându-se, când oboseau din zborul lor, pe crengile copacilor şi pe fata neagră a pământului.
Acum totul este alb, misterios, grandios şi zăpada este din abundenţă.
A răsărit şi soarele care aruncă peste sat oglinzile razelor sale care parcă te orbesc.
Copacii şi-au lăsat braţele în jos sub greutatea albului.
Tufişurile şi ceilalţi copaci creează o dantelărie misterioasă de toată frumuseţea. Cuşmele albe ale caselor se sfârşesc în ţesuturi uriaşe.
Monştrii cerului sunt norii cenuşii care cern zăpada. Un uriaş policandru îşi aprinde rând pe rând luminiţele.
De ce nu place anotimpul iarna? Ne place anotimpul iarna foarte mult deoarece se aprinde sărbătorile şi împreună cu familiile sărbătorim naşterea d-ului Isus Hristos, cântând colinde pe la casele oamenilor.


Balul Craciunului la pisicute.
A sosit iarna.Afara fulgii lucitori gatesc pamantul cu o haina argintie.In palatul regelui pisoi,Amadeus este mare agitatie pentru ca urmeaza sa organizeze balul Craciunului in care printesa pisicuta Anastasia isi va alege un print.
Cuprins:
Doua baronese se duc in tot satul ca sa imparta invitatii la balul Craciunului.Deodata au ajuns la un baiat pisoi foarte ciudat care spunea ca este print chiar daca nu semana cu un print.Ele fura foarte mirate de el,dar totusi il crezura pe asa zisul print.
A sosit seara cea mare in care printesa Anastasia isi va alege un print.Ei bine,toti printii s-au prezentat si apoi urma ca la miezul noptii printesa sa decida.Pisicuta a decis si l-a ales pe printul Ruhpolding.
El o ceru de sotie iar printesa spuse un da hotarat.
Incheiere:
,,Si au facut o nunta mare ca-n povesti si au trait pana la adanci batraneti.Si am incalecat p-o sa si v-am spus povestea asa.



Visul.
Fulgii jucăuşi, dansând voioşi prin aer, se aştern lin, dar sigur pe pământul îngheţat.
Steluţe argintii umplu văzduhul. Fulgii dansează precum dansul petalelor florilor de cireş ori ca un roi de fluturi albi.
Plapuma subţire de nea de dimineaţă a devenit un covor gros şi pufos la atingere. Plopii sunt ca nişte fantasme albe care se pier înşiraţi în zare. Casele şi-au pus cuşme albe.
Am deschis geamul camerei mele. Un fulg mi se opreşte în palmă. E argintiu, rece, îmbrăcat într-o mantie dantelată. Îmi zâmbeşte ca şi cum m-ar cunoaşte de multă vreme.
- Bine te-am găsit, Carina!
- Bi… bi… bine ai sosit, Fulguleţ! Am răspuns eu, aproape mută de uimire.
- Te-ai pregătit pentru sosirea Moşului?
- Cred că da…
- Să-ţi spun un secret: noi, fulgii de nea, suntem în acest an ajutoarele lui Moş Crăciun.
- Adică…
- Adică, în dansul nostru prin aer vă observăm pe voi, copiii. Moşul vrea să ştie ce faceţi, cum vă comportaţi cu părinţii şi profesorii, ce vă doriţi să vă aducă Moşul.
- E o muncă plăcută. Dar de unde vii?
- Eeee… Cu ceva timp în urmă, un strop de apă jucăuş s-a înălţat până la Norul cel Uriaş. Aici a făcut un mic popas, după care împreună cu miliarde de prieteni a pornit într-o minunată aventură spre pământ.
Pe drum s-a întâlnit cu Moş Crivăţ care l-a transformat în mica steluţă pe care o ţii tu acum în mână.
- Prin câte peripeţii ai trecut! Cum ţi s-au părut copiii anul acesta?
- Din câte mi-au povestit spiriduşii Moşului de anul trecut, în acest an sunt mai cuminţi, însă la fel de frumoşi şi politicoşi.
- Te rog, Fulguleţ, transmite-i Moşului această scrisoare!
- Cu plăcere, spuse Fulguleţ şi îmi luă scrisoarea.
Brusc, m-am trezit într-o feerie de culori şi lumini, în mirosul inconfundabil al cozonacilor bunicii.
Mi-am dat seama că totul a fost un vis.
Era Ajunul Crăciunului.
M-am dat jos din pat cu podul palmei ud şi m-am îndreptat spre bradul de Crăciun.
Moşul îmi lăsase daruri sub brad.
Afară, copiii colindau şi fulgii dansau.
- Îţi mulţumesc, Fulguleţ! am şoptit către geam.




De vorba cu un fulg de nea.
Afară ninge. Am ieşit şi am privit văzduhul ca cenuşa şi cu multă admiraţie fulgii uşori şi albi ca florile de cireş ce se jucau, apoi se lasă pe pământul somnoros. Jocul steluţelor sclipitoare mă ameţeşte, se jucau prin aer ca un roi de fluturi albi.
Un fulg se opreşte în palma mea, pare o fiinţă mică asemănătoare cu o stea doar că era rece şi umedă. O simţeam mai uşoară decât o pană, foarte mică şi de un alb pur, părea speriată şi tremura.
-Nu-ţi fie frică, nu o să-ţi fac nici un rău!
-Daaa !!?? spuse fulgul mai liniştit.
-Am auzit de la bunicul meu că fiecare fiecare fulg are o poveste, care este a ta?
Steluţa îşi incepe povestea, mai umedă ca niciodata.
-Eu nu am fost mereu un ful care cădea din norii suri ce căptuşeam bolta posomorâtă. De mult eram un jucăuş strop de apă din cel mai proaspăt râu din munte şi mă jucam cu fraţii mei. Dar eu fiind mai neastâpărată decât ei, Moş Crivăţ a trimis pe domnul Vânt sa mă ridice sus la Norul cel Uriaş, departe de fraţii mei, pentru a nu mai face alte năzbâtii. Acolo, am făcut un mic popas alături de alţi stropi de apă, apoi am ajuns în palatul lui Moş Crivăţ care era construit din gheaţă, iar el era bătrân cu barba lungă, ochi albaştrii, păr cărunt şi brumat, avea straie albe şi era foarte înalt, iar când era furios arunca val de brumă argintie. In aceea clipă, când am fost faţă în faţă cu el, deşi incercam să-mi ascund frica pe care o aveam, el o simţi şi atunci m-a transformat într-un fulg de nea. După ce m-a transformat, împreună cu ceilalţi fulgi ne-a trimis să ne jucăm prin aer. A spus “ Disctracţie plăcută!” iar noi l-am privit o clipă, apoi am plecat. In aer eram ca un roi de fluturi albi ce se jucau pe glasul melodios al vântului.
După un timp ajungeam pe pământul posomorât şi formam împreună cu ceilalţi fulgi o mantie albă pentru el, însă când soarele venea cu noi puteri, ne transformam în picuri de apă.
-Fantastic! Aş vrea să pot şi eu să zbor, să fiu un fulg şi să văd împărăţia lui Moş Crivăţ!
-O, nu băiete n-ai vrea să-l întâlneşti pe morocănosul moşneag! Dar acum îţi spui adio, deoarece eu mă topesc şi o să fiu din nou un picur de apă.
-Bine, adio şi succes!
Eu mă întorsesem acasă şi aşa mergând mă întrebam: “Oare nu a fost un vis?”
Dar atunci am auzit un sunet minuscul dintr-o baltă:
-Cu bine, prietene!
Atunci eu am înţeles că totul a fost real.